Ironie

         ''Nu uita.

Nimic nu este vesnic.

Tine cont de lucrul asta,mereu!''
E ironic daca stai sa te gandesti.Atatia ani,atatea clipe petrecute impreuna.Cu rele,cu bune.   Da,       distruge tot in calea ei.   Isi face loc si pleaca . . .   departe!!!
           ''Te voi mai vedea?''    ...        ''Unde vei fi cand voi avea nevoie de tine? ''      . . .     ''Ma urasti?''        ...   ''Iti mai pasa,totusi?''
   ...practic sunt intrebari banale,fara un raspuns concret.Ultimele intrebari pe care i le-as mai pune,inainte de plecare.
           ''Nu merita!Las-o'' . . . S-o las?     Cum as putea s-o opresc ?    
Ma macina.         Gandul ca nu as mai putea-o ierta , ma face sa nu mai am somn , noaptea . . . 
    Sunt confuza.    Mi-a pierit cheful de tot.Vreau sa . . . sa fiu singura in camera.    Sa pot urla , sa pot plange . . . singura.  
                 De ce vreau sa o urasc?     Merita asta ?         E incapabila de sentimente. Nu stie ce simt.          Nu vrea. Nu isi da seama .            Ura, grija , rautate , tristete.       Toate ma cuprind,intr-un singur ecou.   
              O urasc dar o iubesc !
''Ai grija de fiinta careia i-ai dat nastere.''