''Presupusele'' vorbe

          ''Cum îţi permiţi să vorbeşti aşa?Eşti copil.Nu ai niciun drept''.
Această frază m-a pus pe gânduri. Nu am niciun drept bag seamă.Da , întradevăr.Sunt un copil.Un simplu copil care suferă pentru o simplă prostie . O prostie care afectează în coontinuare. Nu am niciun drept să mă amestec în viaţa ei.Dar ea cu ce drept se amestecă în viaţa mea? Are drept? E adult. Iar eu un aşa zis ''Copil''.Oare suferinţa,trădarea,maturitatea , indiferenţa , nebăgarea , ignoranţa , ''none-zâmbetele'' , fac parte din ''aşa zisa copilărie''? Da, atunci , urăsc să fiu copil.E ultimul lucru pe care mi l-aş mai dori.
          Vreau să fiu altfel.Să pot crede în propriile puteri,dar vine ea , şi mă descurajează. I-a totul cu ea.Mă lasă.Mă urăşte!?.
          Sunt cuvinte care dor mai tare decât orice lovitură ''mortală''.Nu-şi dă seama?
Şi,din nou.Timpul a trecut.Nu a iertat.Nu s-a oprit nici măcar pentru o secundă.Aş vrea să se stabilizeze. Să am puterea de a-l controla. E doar un simplu vis , al unui simplu copil.Un vis inocent , fără vină.
     Aş vrea să controlez lumea. Să spun adevărul.Să spun ce simt , cu adevărat... pentru întâia oară.Doar o dată.Mi-e de-ajuns.
     Sfaturile sunt inutile. Nu pot ţine cont de ele. M-ar ajuta cu ceva? Tot aşa vor fi.Nu se vor schimba de dragul meu.
     Până la urmă ''Eşti doar un copil.Nu ai drepturi''.
M-am săturat să fiu ''copil''!