Îmi lipseşti.

        Chiar dacă ai greşit îmi lipseşti. Toţi sunt împotriva ta. Îţi judecă greşeala.De ce eu nu pot face acelaşi lucru? Ce mă opreşte? Pentru prima dată simt ceva urât în inimă.Vreau să se sfârşească.
        Orice ar fi , mereu vei juca rolul principal în viaţa mea.Indiferent de deciziile celorlaltor oameni. Nu te pot privi în ochi. Ţi-ai da seama de durerea ce mă curpinde.
''Ochii sunt oglinda sufletului''.Nu ţi-ai'putea închipui câtă suferinţă poate purta sufletul meu. Nici eu nu credeam că sunt în stare de aşa ceva.  E greu.Vreau să te am lângă mine.Să te leg , cu gândul că nu vei mai pleca,niciodată.Că vei fi alături de mine pe vecie. Mamă şi fiică.Pentru totdeauna

       Amintirile mă cuprind ca un ecou nesfârşit.Nimeni nu înţelege. Trăiesc o depresie continuă.
Ieri(ieri consituind trecutul) eram nedespărţite. Alături de mine . Te credeam cea  mai minunată persoană care va fi alături de mine mereu.Care nu mă va părăsi niciodata.Care va fi tot timpul cu mine,încurajându-mă, iubindu-mă,sfătuindu-mă,având grijă de mine. Acum, nu mai eşti.
     Îţi aud vocea şi mă curpinde o ciudată ameţeală.Vreau ca totul să fie un vis.Un vis nedevenit realitate.Un vis ireal.Să mă trezesc şi să răsuflu uşurată.  Să te strâng în braţe şi să îţi spun că ''te iubesc''.
      Mi-am transcris ''sentimentele'' pe foaie cu greu.Nu e uşor.Am o viaţă atât de monotonă...
Te iubesc....