Gânduri efemere

     A trecut mult timp de când nu am mai intrat aici.Am recitit unele articole postate acum muuuuult timp în urmă şi trebuie să rescunosc că m-am amuzat,oarecum.Câtă naivitate,inocenţă!

    Nu ştiu de ce mă aflu acum în faţa calculatorului,tastând din nou un articol pe blog.Probabil vreau să mă eliberez,probabil simţeam nevoia să scriu...
Aş vrea să fiu EU,dar nu mereu reuşesc. Pe plan sentimental,nu sunt mulţumită.
Nimic nu pot spune că merge bine...toate sunt pe dos...
aceaşi iubire,dar nu acelaşi băiat pe care l-am cunoscut...moral vorbind.Aş vrea să fie din nou cum a fost,dar...e atâttttttt de complicat.
Nimic nu decurge conform aşteptărilor mele.Poate eu sunt cea mai mare vinovată.Îmi promit la nesfârşit că probleme se vor rezolva,dar când?Mă mint singură si accept asta.
Aştept un telefon,un mesaj....dar pot aştepta la nesfârşit.

A nins atât de frumos!Sunt mândră că am fost spectatoarea unui asemenea decor!